Rugăciunea Sfântului Anastasie Sinaitul – Deci cel ce în fiecare seară o zice pe dânsa cu umilință, de ar veni asupra lui înfricoșatul ceas al morții în noaptea aceasta, se izbăvește de muncă. cu mila lui Dumnezeu
Îndurate şi Mult-Milostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu,
Cela ce ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintru care cel dintîi sunt eu,
miluieşte-mă pe mine mai – nainte de sfârşitul meu.
Căci ştiu ce înfricoşat şi strajnic judeţ mă aşteaptă pe mine, înainte a toată zidirea,
când şi toate lucrurile mele cele necurate şi spurcate arătate se vor face.
Că neiertate cu adevărat şi nevrednice de iertăciune sunt, ca cele ce covârşesc cu mulţimea nisipul mării.
Pentru aceasta nici nu îndrăznesc, o, Stăpâne, a face cerere de iertarea lor.
Că mai mult decât toţi oamenii am greşit Ţie.
Mai mult decât curvarul curveşte am vieţuit.
Mai mult decât cel cu zece mii de talanţi dator Ţie m-am făcut.
Mai mult decât vameşul rău am vămuit.
Mai mult decât tâlharul pe sine-mi m-am omorât.
Mai mult decât curva eu, iubitorul de curvie, am curvit.
Mai mult decât ninivitenii fără de căinţă am greşit.
Mai mult decât Manassi fărădelegile mele au covârşit capul meu,
și ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine, și m-am chinuit, și m-am gârbovit până în sfârșit.
Că pe Duhul Tău cel Sfânt L-am mâhnit.
Că poruncile Tale nu le-am ascultat.
Că bogăția Ta am risipit-o.
Că Darul Tău am mânjit.
Că arvuna care mi-ai dat mie întru fărădelegi am cheltuit-o.
Că pe sufletul meu, lucrul cel cinstit după chipul Tău, l-am spurcat.
Că vremea pe care mi-ai dat-o mie spre pocăință, cu vrăjmașii Tăi împreună am viețuit-o.
Mantuirea sufletului 