,, Când vei ședea tu la citirea dumnezeiestilor cuvinte, mai întâi să te rogi lui Dumnezeu, că să-ți deschidă ochii inimii. Ca nu numai să citești cele scrise, ci că să le și faci. Când vei citi cu multă sârguință, să citești cuvintele, cu dinadinsul și cu toată inima și să nu te grăbești. De-ți este ție de trebuință nu te lenevi, ci și de două ori și de trei ori să citești, că să înțelegi puterea lor . Iar când vei voi să citești sau să asculți pe altul că citește, roagă-te lui Dumnezeu ,așa : ,, Doamne Iisuse Hristoase, deschide – mi mie ochii inimii, că să ascult cuvântul Tău și să-l înțeleg pe el și să fac voia Ta , că străin sunt eu pe pământ. Să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii, că să văd minunile din Legea Ta . Arată-mi mie cele nearatate și cele ascunse ale Înțelepciunii Tale. Spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, că să-mi luminezi mintea și gândul , cu lumina înțelegerii Tale , ca nu numai să citesc , ci să și fac cele scrise. Că nu spre păcat să citesc viețile și cuvintele sfinților, ci spre înnoire și spre luminare , spre sfințire, spre mântuirea sufletului și moștenirea vieții veșnice. Că Tu ești luminarea celor ce zac întru întuneric și de la Tine este toată darea cea mai bună și tot darul cel desăvârșit”.( Proloagele)
